Sunt sigura ca fiecare dintre noi si-a pus cel putin o data in viata intrebarea “care dintre cele doua posibilitati pe care le am in fata este buna si care este rea?” ce detaliu face diferenta dintre ele, de unde sa stim incotro sa ne uitam? Este foarte clar ca fiecare actiune pe care o facem este creata mai mult sau mai putin de curaj, impuls, curiozitate si alte stari de genul acesta care produc asa numitii « fluturi in stomac ». Stim ca exista acea fractiune de secunda in care decidem pur si simplu ce intorsatura va lua viata noastra, suntem constienti de faptul ca in acel moment purtam pe umerii nostri o greutate aproape imposibil de sustinut, o greutate ce poate inclina balanta in favoarea sau defavoarea noastra. Cum putem trece de aceste momente cu bine? Cum putem stii daca am facut alegerea corecta? Nu putem…decat speram, vrem sa credem ca am ales ceea ce era corect din punct de vedere moral, financiar si al bunastarii celor din jur si al nostru.
Dar daca se intampla pe drum sa observam anumite anomalii declansate de propia noastra alegere? Vom stii oare sa le reparam? O decizie deja luata poate fi revocata precum intr-un tribunal? Putem face oare apel la sentinta deja data, sau ajungem sa ne pierdem pe drum? Sa presupunem un caz real: o fata in varsta de 15 ani, la inceputul vietii, incepe sa descopere anumite experiente, trairi care ii marcheaza viata: prima dragoste, primul examen, anturajul care se schimba de la luna la luna, parintii care parca incetul cu incetul nu o mai inteleg, fiecare dintre aceste noi senzatii sunt pasi catre terenuri inamice. Nu stie cum sa inteleaga ceea ce i se intampla, nu stie cum sa faca fata presiunii si cauta in disperare refugii in anumite domenii: arta, muzica, scoala, prieteni.
Zi dupa zi, aceste intamplari isi intensifica gradul de asimilare, ea ajungand intr-un punct mort, din care fara un sprijin moral nu se mai poate ridica. Uneori in anumite cazuri acest sprijin moral intarzie sa apara si depinde doar de forta interioara a respectivei persoane; daca este sau nu capabila sa treaca peste obstacolele intalnite. Astfel aceasta fata doborata de „greutatile” care au inceput sa-si faca simtita prezenta este asfixiata de stres, de nervi, de dureri de cap, de mustrari din partea adultilor si de celelalte actiuni bine conectate cu starile ei numite depresii. Ei bine, aceasta fata nu reuseste sa dea piept cu presiunile fiecarei zi astfel recurgand la metode care incetul cu incetul ii distrug viata: alcool, tigari, droguri. Nu reuseste sa faca pasul corect de care vorbeam mai sus, ci cade in capcana propiilor vicii, decade la un nivel de unde greu se mai poate ridica. Bine spus, greu, dar nu imposibil, caci in astfel de momente daca reusesti sa-ti dai seama de drumul pe care l-ai ales esti salvat, un om puternic nu este acela care se mentine tot timpul la acelasi nivel, ci un om puternic este acela care reuseste sa se ridice de cate ori isi pierde echilibrul si cade.
Deciziile pe care le luam de-a lungul vietii sunt ale noastre si nu intervine nimeni asupra lor, decat cu acordul nostru, noi suntem cei responsabili de actiunile pe care le facem, iar acestea isi pun amprenta pe trecutul, prezentul si viitorul nostru. O alegere odata facuta este irevocabila asa cum nici timpul nu poate fi privit spre inapoi, acea alegere ne face oamenii care suntem acum, iar daca ea a fost una gresita va trebui sa cautam modalitati s-o indreptam, pentru ca nu putem invata din greseli decat atunci cand ne lovim cu capul de ele.
Dar daca se intampla pe drum sa observam anumite anomalii declansate de propia noastra alegere? Vom stii oare sa le reparam? O decizie deja luata poate fi revocata precum intr-un tribunal? Putem face oare apel la sentinta deja data, sau ajungem sa ne pierdem pe drum? Sa presupunem un caz real: o fata in varsta de 15 ani, la inceputul vietii, incepe sa descopere anumite experiente, trairi care ii marcheaza viata: prima dragoste, primul examen, anturajul care se schimba de la luna la luna, parintii care parca incetul cu incetul nu o mai inteleg, fiecare dintre aceste noi senzatii sunt pasi catre terenuri inamice. Nu stie cum sa inteleaga ceea ce i se intampla, nu stie cum sa faca fata presiunii si cauta in disperare refugii in anumite domenii: arta, muzica, scoala, prieteni.
Zi dupa zi, aceste intamplari isi intensifica gradul de asimilare, ea ajungand intr-un punct mort, din care fara un sprijin moral nu se mai poate ridica. Uneori in anumite cazuri acest sprijin moral intarzie sa apara si depinde doar de forta interioara a respectivei persoane; daca este sau nu capabila sa treaca peste obstacolele intalnite. Astfel aceasta fata doborata de „greutatile” care au inceput sa-si faca simtita prezenta este asfixiata de stres, de nervi, de dureri de cap, de mustrari din partea adultilor si de celelalte actiuni bine conectate cu starile ei numite depresii. Ei bine, aceasta fata nu reuseste sa dea piept cu presiunile fiecarei zi astfel recurgand la metode care incetul cu incetul ii distrug viata: alcool, tigari, droguri. Nu reuseste sa faca pasul corect de care vorbeam mai sus, ci cade in capcana propiilor vicii, decade la un nivel de unde greu se mai poate ridica. Bine spus, greu, dar nu imposibil, caci in astfel de momente daca reusesti sa-ti dai seama de drumul pe care l-ai ales esti salvat, un om puternic nu este acela care se mentine tot timpul la acelasi nivel, ci un om puternic este acela care reuseste sa se ridice de cate ori isi pierde echilibrul si cade.
Deciziile pe care le luam de-a lungul vietii sunt ale noastre si nu intervine nimeni asupra lor, decat cu acordul nostru, noi suntem cei responsabili de actiunile pe care le facem, iar acestea isi pun amprenta pe trecutul, prezentul si viitorul nostru. O alegere odata facuta este irevocabila asa cum nici timpul nu poate fi privit spre inapoi, acea alegere ne face oamenii care suntem acum, iar daca ea a fost una gresita va trebui sa cautam modalitati s-o indreptam, pentru ca nu putem invata din greseli decat atunci cand ne lovim cu capul de ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu