“It has been said that the simple flutter of a butterfly’s wing can ultimately create a typhoon halfway around the world” (Chaos Theory)
Desigur ca il voia, dar inca nu stia de ce. Nu stia de ce ajunsese sa il doreasca intr-un timp atat de scurt, cum putuse sa treaca peste tot ceea ce ii facuse Andrei. Luase o hotarare: avea sa se bucure de ceea ce putea sa ii ofere el in noaptea aceea fara sa se mai gandeasca la altceva sau la consecinte.
- Da, sunt sigura! Raspunse stins in chinul atingerilor lui.
- Esti atat de frumoasa..te vreau..
O lua in brate si se indreptara spre dormitor. Il ajuta sa scape de hainele de pe el, desfacea lasciv nasturii de la camasa, atingandu-i pieptul; curand cureaua de la pantaloni ajunsese pe podea, iar acestia cazura incet spre aceeasi destinatie. Ramasera goi unul in fata celuilalt, se priveau intens, dar nu schitau nici un gest, se contemplau in lumina lunii ce le mangaia incet trupurile.
Il admira, nu intelegea de ce, dar il admira. Avea nevoie de el si nu ezita sa-i zica asta:
- Octavian…Am nevoie de tine, de ceea ce poti sa-mi oferi tu. Ajuta-ma sa uit tot ceea ce vreau sa uit…
- Vino aici! Si o cuprinse in brate. Incepu sa o sarute, mangaindu-i limba pasional, putin animalic, plin de pofta. Atingerile ei erau ca un drog, cu cat erau mai intense cu atat nu se mai putea lipsi de ele, devenise constient ca femeia asta intr-un fel sau altul ii va fi sfarsitul.
O intinse pe pat si continuara in atingeri lascive, atingeri fierbinti, curand printr-o miscare puternica o facu a lui. Iar ea il simti adanc.
Gemetele ei ii trezeau fiori adanc in corpul lui, ii zgribuleau pielea. Ii placea sa o vada cum il simte, cum simte placerea. Ea era intr-o multitudine de senzati, se alina in bratele lui, dar nu-l putea uita pe Andrei si brusc ii venira in minte imaginile acelei seri.
- Opreste-te, te rog! opreste-te! Spuse tremurat cu lacrimi in ochi.
Uimit de reactia ei se opri.
- Ce s-a intamplat, Alexandra? Ce ai? Intrebase ingrijorat.
- Nu pot…nu pot sa continui…mi-am amintit tot, toata noaptea aceea…Nu vreau! Spuse plangand.
- Gata! Gata! Vino aici! Nu-ti fac nimic, stii ca nu pot sa-ti fac nici un rau. O luase in brate si incerca sa o linisteasca.
Ea simtea caldura, simtea siguranta, era placut. Adormise la pieptul lui, iar el o privi aproape toata noaptea, mangaind-o pe cap cu afectiune.
- Nu stiu care dintre noi are mai multa nevoie de celalalt…tu de mine sau eu de tine?
Stateau amandoi la unison cand razele soarelui incepura a se juca prin incapere. Alexandra deschise ochii si simtii cat de stransa era tinuta in brate. Octavian dormea langa ea, era atat de fragil si nevinovat in acea ipostaza incat incepu sa-i para rau ca il folosea. Acesta era langa ea cand avea nevoie si ei nu-i pasa decat de razbunare. Pentru o clipa avusese o eziatre sa continue cu acele planuri, dar la o a doua reflectare ajunsese la hotararea de a pune totul la bataie.
Desi atat de diferiti, Andrei si Octavian aveau ceva in comun, felul de a iubi o femeie, la fel de pasionali, la fel de salbatici si totusi atat de atenti si romantici, atat de intuitivi si originali in asternuturi. Alexandra il regasise pe domnul Duval in noaptea precedenta, il avusese din nou prin altcineva, caci ea la el se gandise.
Desigur ca il voia, dar inca nu stia de ce. Nu stia de ce ajunsese sa il doreasca intr-un timp atat de scurt, cum putuse sa treaca peste tot ceea ce ii facuse Andrei. Luase o hotarare: avea sa se bucure de ceea ce putea sa ii ofere el in noaptea aceea fara sa se mai gandeasca la altceva sau la consecinte.
- Da, sunt sigura! Raspunse stins in chinul atingerilor lui.
- Esti atat de frumoasa..te vreau..
O lua in brate si se indreptara spre dormitor. Il ajuta sa scape de hainele de pe el, desfacea lasciv nasturii de la camasa, atingandu-i pieptul; curand cureaua de la pantaloni ajunsese pe podea, iar acestia cazura incet spre aceeasi destinatie. Ramasera goi unul in fata celuilalt, se priveau intens, dar nu schitau nici un gest, se contemplau in lumina lunii ce le mangaia incet trupurile.
Il admira, nu intelegea de ce, dar il admira. Avea nevoie de el si nu ezita sa-i zica asta:
- Octavian…Am nevoie de tine, de ceea ce poti sa-mi oferi tu. Ajuta-ma sa uit tot ceea ce vreau sa uit…
- Vino aici! Si o cuprinse in brate. Incepu sa o sarute, mangaindu-i limba pasional, putin animalic, plin de pofta. Atingerile ei erau ca un drog, cu cat erau mai intense cu atat nu se mai putea lipsi de ele, devenise constient ca femeia asta intr-un fel sau altul ii va fi sfarsitul.
O intinse pe pat si continuara in atingeri lascive, atingeri fierbinti, curand printr-o miscare puternica o facu a lui. Iar ea il simti adanc.
Gemetele ei ii trezeau fiori adanc in corpul lui, ii zgribuleau pielea. Ii placea sa o vada cum il simte, cum simte placerea. Ea era intr-o multitudine de senzati, se alina in bratele lui, dar nu-l putea uita pe Andrei si brusc ii venira in minte imaginile acelei seri.
- Opreste-te, te rog! opreste-te! Spuse tremurat cu lacrimi in ochi.
Uimit de reactia ei se opri.
- Ce s-a intamplat, Alexandra? Ce ai? Intrebase ingrijorat.
- Nu pot…nu pot sa continui…mi-am amintit tot, toata noaptea aceea…Nu vreau! Spuse plangand.
- Gata! Gata! Vino aici! Nu-ti fac nimic, stii ca nu pot sa-ti fac nici un rau. O luase in brate si incerca sa o linisteasca.
Ea simtea caldura, simtea siguranta, era placut. Adormise la pieptul lui, iar el o privi aproape toata noaptea, mangaind-o pe cap cu afectiune.
- Nu stiu care dintre noi are mai multa nevoie de celalalt…tu de mine sau eu de tine?
Stateau amandoi la unison cand razele soarelui incepura a se juca prin incapere. Alexandra deschise ochii si simtii cat de stransa era tinuta in brate. Octavian dormea langa ea, era atat de fragil si nevinovat in acea ipostaza incat incepu sa-i para rau ca il folosea. Acesta era langa ea cand avea nevoie si ei nu-i pasa decat de razbunare. Pentru o clipa avusese o eziatre sa continue cu acele planuri, dar la o a doua reflectare ajunsese la hotararea de a pune totul la bataie.
Desi atat de diferiti, Andrei si Octavian aveau ceva in comun, felul de a iubi o femeie, la fel de pasionali, la fel de salbatici si totusi atat de atenti si romantici, atat de intuitivi si originali in asternuturi. Alexandra il regasise pe domnul Duval in noaptea precedenta, il avusese din nou prin altcineva, caci ea la el se gandise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu