“ O ai deja in sange. O sa-ti ajunga in inima. Acolo o sa culeaga toate emotiile pe care tu le-ai cultivat cu atata grija. Apoi, te va hrani cu sperante. Cuceririle amoroase sunt cele mai egoiste dintre cruciade! In fiecare zi , in fiecare ora ai sa cauti sa te convingi ca rezistenta, purtarea, subterfugiile tale sunt in masura sa te apere, dar dorul dupa ea va fi mai mare ca un drog. Asa ca nu te pacali singur, doar atat te rog. Femeia asta va pune stapanire pe tine, pe mintea ta si nimic nu te va ajuta cand ii vei simti lipsa. Nici ratiunea si nici timpul care-ti va fi cel mai aprig dusman. Doar gandul ca o vei revedea asa cum iti inchipui tu ca este, te va face sa iti invingi cea mai teribila frica: aceea de a nu fi parasit…de ea…de tine insati. Este cea mai dificila alegere pe care ne-o impune viata.”
Este ora 3 dimineata, iar Alexandra incerca sa se concentreze spre a duce la bun sfarsit unul dintre articolele care aveau sa-l distruga pe Andrei Duval. Era foarte concentrata, cautand si selectand atent fiecare informatie, parcurgand arhiva din memoria sa legata de propiile amintiri cu el. Dar ceea ce cauta de fapt se indeparta cu mult de scopul initial. Voia sa descopere alte cai de distrugere in care sa fie implicata personal, voia o razbunare pe masura si incerca sa se convinga ca simple articole publicate in presa nu vor duce spre un triumf exuberant. Avea nevoie de o momeala, avea nevoie de etape, avea nevoie de puterea de a-l revedea. Oare avea sa-i trezeasca emotii, acele stari de frica, si senzatiile de tremurat pe care la avea de fiecare data cand statea in fata lui? Sau acum va fi femeia puternica, inabordabila, rafinata si sigura pe ea? Avea un as in maneca, o carte care jucata bine avea sa-i aduca victoria. Se gandi la Octavian, dar ezita… nu voia sa-l implice. Sau voia? Dorea oare cu ardoare ca cei doi sa se intalneasca, si mai rau, dorea oare ca Andrei sa o vada la bratul lui? Incepu sa rada, era mirata de malitiozitatea gandurilor sale. Ii era frica ca aceste tertipuri pe care le punea la cale sa nu se intoarca impotriva ei, dar nici nu putea sa lase lucrurile asa, orgoliul sau era mult prea mare sa accepte ca Andrei sa iasa basma curata. Voia razbunare si nimic nu o putea impiedica… nici macar gandul ca ar putea sa-l raneasca pe Octavian. Avea sa se foloseasca de el fara a se gandi la consecinte.
Avea nevoie de el, dar nu de ceea ce reprezenta ca intelect sau ca prieten, avea nevoie de el ca barbat… Recunostea ca avea nevoie de atingerea lui, de trupul lui. Lua telefonul in mana si se gandi sa-l sune, ignorand ora tarzie.
- Alo? Auzi la celalalt capat al firului. Alexandra, tu esti?
- Da…sper ca nu te deranjez…stiu ca este tarziu…
- Nu ma deranjezi, nu sunt la hotelA si nu dormeam. Stai linistita! Pot sa te ajut cu ceva?
- Ti-as cere prea mult daca ti-as zice ca as vrea sa treci pe la mine? Am avut un atac de panica si imi este frica sa stau singura, iar Miruna nu raspunde la telefon. Simula foarte bine starea de anxietate cauzata de un presupus atac de panica, reusind sa convinga fara prea mult efort.
- Ajung in 20 de minute, incearca sa te calmezi, se grabi el sa o linisteasca.
- Iti sunt recunoscatoare, am sa incerc sa ma calmez. Te astept…
- Te sarut!
Inchisera telefonul si sari la garderoba imensa pentru a-si cauta o lenjerie de corp alba care sa ii puna in valoare pielea bronzata si formele feminine. Isi aranja parul intr-o coama dezordonata, foarte rebela ce ii punea in evidenta naturaletea. Dupa aproximativ 25 de minute auzi soneria si se grabi sa deschida.
- Am venit cat de repede am putut! Spuse Octavian care o admira din cap pana in picioare.
- Iti multumesc ca nu m-ai refuzat! Spuse pe un glas mai greoi care sa ateste veridicitatea motivului sau de a-l fi invitat la ea acasa la o ora atat de tarzie. Te rog, intra!
- Te simti mai bine? De la ce a pornit de fapt?
- Nu stiu, nu gasesc un motiv…Pur si simplu mi s-a intamplat din senin sa nu pot respira, sa tremur toata, sa mi se inmoaie genunchi…imi este frica..
Instinctiv, nu ezita sa o ia in brate, sa incerce sa-i alunge temerile. Apropierea dintre cei doi se dovedi propice pentru dezvoltarea unor actiuni legate in lant. Gurile lor se unira intr-un sarut pasional, iar mainile lui incepeau sa alunece incet pe spatele ei gol. Rochita din matase alba aluneca incet peste trupul ei, lasand-o intr-o pereche de tanga din dantela fina. Era uimit de ceea ce vedea, era uimit sa afle cum arata aproape goala.
- Alexandra…Esti sigura ca asta vrei?
Tremura toata, asta era ceea ce vroia? Sau cauta sa regaseasaca fiinta lui Andrei la un alt barbat?
Este ora 3 dimineata, iar Alexandra incerca sa se concentreze spre a duce la bun sfarsit unul dintre articolele care aveau sa-l distruga pe Andrei Duval. Era foarte concentrata, cautand si selectand atent fiecare informatie, parcurgand arhiva din memoria sa legata de propiile amintiri cu el. Dar ceea ce cauta de fapt se indeparta cu mult de scopul initial. Voia sa descopere alte cai de distrugere in care sa fie implicata personal, voia o razbunare pe masura si incerca sa se convinga ca simple articole publicate in presa nu vor duce spre un triumf exuberant. Avea nevoie de o momeala, avea nevoie de etape, avea nevoie de puterea de a-l revedea. Oare avea sa-i trezeasca emotii, acele stari de frica, si senzatiile de tremurat pe care la avea de fiecare data cand statea in fata lui? Sau acum va fi femeia puternica, inabordabila, rafinata si sigura pe ea? Avea un as in maneca, o carte care jucata bine avea sa-i aduca victoria. Se gandi la Octavian, dar ezita… nu voia sa-l implice. Sau voia? Dorea oare cu ardoare ca cei doi sa se intalneasca, si mai rau, dorea oare ca Andrei sa o vada la bratul lui? Incepu sa rada, era mirata de malitiozitatea gandurilor sale. Ii era frica ca aceste tertipuri pe care le punea la cale sa nu se intoarca impotriva ei, dar nici nu putea sa lase lucrurile asa, orgoliul sau era mult prea mare sa accepte ca Andrei sa iasa basma curata. Voia razbunare si nimic nu o putea impiedica… nici macar gandul ca ar putea sa-l raneasca pe Octavian. Avea sa se foloseasca de el fara a se gandi la consecinte.
Avea nevoie de el, dar nu de ceea ce reprezenta ca intelect sau ca prieten, avea nevoie de el ca barbat… Recunostea ca avea nevoie de atingerea lui, de trupul lui. Lua telefonul in mana si se gandi sa-l sune, ignorand ora tarzie.
- Alo? Auzi la celalalt capat al firului. Alexandra, tu esti?
- Da…sper ca nu te deranjez…stiu ca este tarziu…
- Nu ma deranjezi, nu sunt la hotelA si nu dormeam. Stai linistita! Pot sa te ajut cu ceva?
- Ti-as cere prea mult daca ti-as zice ca as vrea sa treci pe la mine? Am avut un atac de panica si imi este frica sa stau singura, iar Miruna nu raspunde la telefon. Simula foarte bine starea de anxietate cauzata de un presupus atac de panica, reusind sa convinga fara prea mult efort.
- Ajung in 20 de minute, incearca sa te calmezi, se grabi el sa o linisteasca.
- Iti sunt recunoscatoare, am sa incerc sa ma calmez. Te astept…
- Te sarut!
Inchisera telefonul si sari la garderoba imensa pentru a-si cauta o lenjerie de corp alba care sa ii puna in valoare pielea bronzata si formele feminine. Isi aranja parul intr-o coama dezordonata, foarte rebela ce ii punea in evidenta naturaletea. Dupa aproximativ 25 de minute auzi soneria si se grabi sa deschida.
- Am venit cat de repede am putut! Spuse Octavian care o admira din cap pana in picioare.
- Iti multumesc ca nu m-ai refuzat! Spuse pe un glas mai greoi care sa ateste veridicitatea motivului sau de a-l fi invitat la ea acasa la o ora atat de tarzie. Te rog, intra!
- Te simti mai bine? De la ce a pornit de fapt?
- Nu stiu, nu gasesc un motiv…Pur si simplu mi s-a intamplat din senin sa nu pot respira, sa tremur toata, sa mi se inmoaie genunchi…imi este frica..
Instinctiv, nu ezita sa o ia in brate, sa incerce sa-i alunge temerile. Apropierea dintre cei doi se dovedi propice pentru dezvoltarea unor actiuni legate in lant. Gurile lor se unira intr-un sarut pasional, iar mainile lui incepeau sa alunece incet pe spatele ei gol. Rochita din matase alba aluneca incet peste trupul ei, lasand-o intr-o pereche de tanga din dantela fina. Era uimit de ceea ce vedea, era uimit sa afle cum arata aproape goala.
- Alexandra…Esti sigura ca asta vrei?
Tremura toata, asta era ceea ce vroia? Sau cauta sa regaseasaca fiinta lui Andrei la un alt barbat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu