"Era tarziu, stia ca trebuie sa plece, dar ezita... Era un intuneric dens, iar zgomotele infernale ce asurzesc pe timp de zi, erau acum reduse la tacere. O liniste terifianta, apasatoare; cladirea era goala, isi jurase ca nu va mai ramane peste program, dar acest articol merita efortul. Isi lua paltonul negru si geanta si se indrepta catre lift, zgomotul intalnirii tocurilor cu granitul negru devenea din ce in ce mai sumbru. Se grabea catre iesirea principala, paznicul de noapte ii deschise usa, si Alexanda parasi cladirea. Avea nevoie de companie, iar numele lui ii tot aparea in cap. Voia sa i se ofere afectiune, voia sa se simta in siguranta, si la naiba cat de mult se gandea la el in ultimul timp. Deschise portiera si isi arunca geanta si paltonul pe bancheta din spate, cand deodata auzi cum o masina opri chiar in spatele masinii ei. Se intorsese si spera sa nu fie cineva cunoscut, nu dorea sa vorbeasca cu nimeni. Din pacate, nu era asa cum spera ea, ba chiar, situatia devenea periculoasa.
-Stiam ca te voi gasi aici... Am auzit ca lucrezi la un articol foarte important, ca deseori ramai peste progam. Despre ce este vorba, Alexandra?
-Nu am de ce sa iti dau tie nici o explicatie despre ceea ce fac eu, sau despre articolele la care lucrez! Nu inteleg cu ce tupeu indraznesti sa vii aici... Nu am nici cea mai mica intentie sa vb cu tine! Deschise portiera, dorind sa plece odata din acel loc, cand Andrei veni spre ea si o impiedica.
-Unde te grabesti? Noi doi avem de discutat!
-Esti nebun? Ai baut... Cum iti permiti sa vii in starea asta la mine?
-Nu este vorba daca imi permit sau nu, ceea ce conteaza este ca vreau sa vorbim, nu iti voi face nimic... Vreau sa stiu daca este adevarat ca umbli cu nenorocitul acela de psiholog de provincie!
-Ce iti da tie dreptul sa il numesti asa, si cum ai curajul sa vii aici pentru a ma interoga???
-Deci este adevarat, nu? Ti-ai gasit refugiu in bratele unui coate-goale ca ala, care probabil nici nu stie sa se poarte cu o femeie! se repezi spre ea si o lua brutal in bratele sale cerandu-i inca o data socoteala. Este adevarat, nu?
-Coate-goale care nu stie sa se poarte cu o femeie? Ma faci sa rad! si se smuci brusc, ridicand tonul in acelasi timp. Coate-goale esti tu, tu esti ala care nu stie sa se poarte cu femeile, ala care abuzeaza de ele! Esti un nenorocit, care pe deasupra mai are tupeul sa vina sa imi vorbeasca despre cineva care merita tot respectul meu! Daca te mai atingi de mine, ajungi dupa gratii! Stai departe, nu stii cu cine te pui!
-Alexandra, faci o mare greseala, stiu ca eu am fost un...
-Chiar nu ma intereseaza regretele tale! Vreau doar sa dispari din viata mea! se urca in masina, trantise usa si apasa acceleratia la fund.
In spatele ei, Andrei incerca sa mentina distanta minima.
"Chiar nu o sa scap niciodata de el? Vreau doar sa dispara din viata mea!"
"Nu o sa te las sa-mi aluneci atat de usor din maini, te iubesc Alexandra, nu te pot uita, mi-ai corupt sufletul!"
Mergeau cu viteze nebunesti, peste 120 de km pe ora pe soselele capitalei, Alexandra puse mana pe telefon si ii telefona lui.
-Alo? Octavian?
-Buna, Alexandra! Ce faci?
-Sper ca nu te deranjez la ora asta dar am mare nevoie de ajutorul tau, Andrei este in spatele meu, ma urmareste cu masina, ma obliga sa merg foarte tare si imi este frica, imi este foarte frica, Tavi ajuta-ma!
-Unde esti? incearca sa te calmezi, trebuie sa reduci viteza!
-Sunt, pe Splai... nu pot reduce viteza, e chiar in spatele meu.
-Vin-o la mine, te astept chiar afara!
-Mi-este frica, el este foarte nervos, si a si baut... Tavi, am nevoie de tine!
-Linisteste-te, o sa fie bine, te astept, incearca sa conduci prudent, redu viteza!
-Am sa incerc...
Inchise telefonul si se indrepta spre el, foarte speriata incerca sa scape de Andrei, dar toate incercarile ei erau in zadar. In cateva momente ajunsese la Octavian, deschise grabita portiera si sari in bratele lui, Andrei cobori furios din masina.
-Deci este adevarat! Tu esti nenorocitul care incearca sa mi-o fure!
-Domnule Duval, va sfatuiesc sa va intoarceti de unde ati venit si sa o lasati in pace pe Alexandra!
-Sau ce?
-Voi fi nevoit sa chem politia si veti fi acuzat de hartuire!
-Vezi, Alexandra, exact ce ti-am zis, este un coate goale, nici macar nu este in stare sa te apare, trebuie sa apeleze la politie, hahaha, ma faci sa rad!
-Andrei, ce nu vrei sa intelegi, nu am nimic de discutat cu tine, vreau sa incetezi sa mai intervii in viata mea, sau voi fi nevoita sa te denunt pentru abuz sexual! Nu stiu cum te suporti dupa seara aceea, nu stiu cum de ai nerusinarea sa ma cauti!
-Te iubesc! De aceea te caut, pentru ca pentru nici o clipa nu am incetat sa te iubesc, si stiu ca am facut cea mai mare greseala din viata mea in acea noapte, dar sunt dispus sa imi repar greseala!
-Cum? Asa? Facandu-mi viata amara? Nu omori un om si dupa aceea ii ceri scuze! Nu merge asa! Daca chiar crezi ce spui, daca chiar ma iubesti, ma vei lasa in pace!
-Plec acum, dar nu voi renunta asa usor la tine! Trebuie sa iti dai seama ca asta care te tine acum in brate nu este decat un impostor! Vei vedea!
Andrei facu cale intoarsa, dar facandu-si promisiunea ca o va salva din bratele unui nenorocit. Cei doi intrara in casa.
-Imi pare rau pentru neplacerea asta, as vrea sa nu te fi supus unei asemenea situatii.
-Nu face nimic, totul este bine acum, tu esti in siguranta, asta conteaza cel mai mult, si o lua strans in brate.
-Tavi...
-Shhhh... nu spune nimic, spuse incepand sa o sarute apasat. Mi-ai lipsit! imi lipsesti, am nevoie de tine...
-Si eu..."
